Parastase

Slujba care se face pentru cei răposaţi se numeşte parastas (din greceste parastasis = a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva) şi înseamnă rugăciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor care nu mai sunt printre noi.

Biserica a randuit urmatoarele perioade cand trebuie facut parastas:

  • La 3 zile dupa moarte (care coincide, de regula, cu ziua inmormantariii), in cistea Sfintei Treimi si a Invierii din morti a Mantuitorului a treia zi.
  • La 9 zile dupa moarte, "ca raposatul sa se invredniceasca de partasia cu cele 9 cete ingeresti si in amintirea ceasului al noualea, cand Domnul, inainte de a muri pe cruce, a fagaduit talharului raiul pe care ne rugam sa-l mosteneasca si mortii noastrii".
  • La 40 de zile (sau sase saptamani), in amintirea Inaltarii la cer a Domnului, care a avut loc la 40 de zile dupa Inviere, "pentru ca tot asa sa se inalte si sifletul raposatuluila cer".
  • La trei, sase si noua luni, in cinstea Sfintei Treimi
  • La un an, dupa exemplul crestinilor din vechime care in fiecare an praznuiau ziua mortii martirilor si a sfintilor, ca zi de nastere a lor pentru viata de dincolo.
  • In fiecare an, pana la 7 ani de la moarte, ultima pomenire anuala amintind de cele 7 zile ale creatiei.

În privința zilei săptămânale în care trebuie și putem să facem parastasele, aceasta este sâmbăta ‒ zi închinată din adâncă vechime pomenirii morților, întrucât în această zi Mântuitorul Iisus Hristos a coborât cu sufletul la iad pentru a-i elibera pe cei din veac adormiți.

Pomenirea celor adormiti la Sfanta Liturghie
La Proscomidie, credinciosii cer preotului sa scoata particele - miride - din prescura atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de partea care reprezinta pe Hristos cel rastignit - Agnet -, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse si asupra noastra si a lor. Scotand aceste particele, preotul le rosteste numele. Pomenirea lor de catre preot indreptata spre Hristos, Il face si pe Hristos sa-i pomeneasca in fata Tatalui. La Proscomidie se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu, nu pot fi pomeniti.

Mosii de toamna, mosii de iarna si mosii de vara
Pe langa aceste zile de pomenire individuala a celor raposati, Biserica a stabilit zilele de pomenire generala a mortilor, si anume: sambata dinaintea duminicii lasatului de sec de carne sau a Infricosatei judecati, numita si Mosii de iarna si sambata dinaintea Pogorarii Duhului Sfant sau Mosii de vara, la care traditia a adaugat si Mosii de toamna (intre 26 octombrie si 8 noiembrie), ziua de sase august, Pastele blajinilor (luni si marti dupa Duminica Tomei) si Joia Inaltarii, in special pentru eroi, ca si ziua hramului bisericii.